N-am avut nimic Isuse când veneam în lume,
nici cuvânt, nici cunoștință, nici măcar un nume...
Nici iubire, nici credință, nici nădejdea-n bine,
numai lacrima și plânsul le-aduceam cu mine.

Nici n-am câștigat în lume decât harfa-n care
Dumnezeu mi-a pus cântarea Lui nemuritoare,
cu această harfă - viața mi-o duc de-azi pe mâine
câștigîndu-mi cea mai dulce și amară pâine.

Și pentru această harfă mi-am primit o casă,
cea mai nedorită-n lume dar și mai frumoasă
și-am aflat și haina cinstei dar și cea de-ocară:
Sunt cel mai vorbit de bine și bârfit din țară.

N-am nici azi nimic în lume decât harfa sfântă
care încă-mi tot mai plânge
și-ncă-mi tot mai cântă,
dar și-aceasta am Isuse, numai pentru Tine,
ea e singura avere ce-o mai port cu mine.

N-am s-aduc nimic Isuse nici când vin din lume,
numai Taina peste care Ți-ai pus Scumpu-Ți Nume
și durerea și cântarea mea nemuritoare...
Doamne, sunt de-ajuns acestea să m-aștepți Tu oare?